Follow
Foto: Sebastian Marcovici
Turul Sibiului 2015 a adus pentru ciclismul românesc cele mai bune rezultate din istoria de cinci a competiţiei. Aşteptările erau mari încă înaintea startului, mai ales că în caravană se afla toată crema sportului cu pedale din România, cu Eduard Grosu şi Serghei Ţvetcov în rolurile principale. Chiar dacă cei doi au apărat culorile echipelor lor de club, Nippo Vini Fantini şi, respectiv Androni Giocatolli, Grosu şi Ţvetcov au răsplătit din plin căldura suporterilor sibieni, care îi aclamau îndelung la fiecare urcare pe podium. Din păcate, în acest an nu a fost să fie o victorie de etapă, dar sibienii au trăit intens etapele în care Eduard Grosu sau Serghei Ţvetcov au fost la un pas de gloria supremă. Dezamăgirea ratării unui succes de etapă cu greu poate fi îndulcită, dar dacă tragem linie, vom constata că românii au avut la Sibiu două locuri 2 şi două locuri 3, la care se adaugă locul 3 la general pentru Ţvetcov şi tricoul galben purtat de Grosu în etapa a doua! Astfel, acum, putem vorbi şi noi de performanţe nu doar de rezultate notabile.
Rezultatele românilor cresc în valoare dacă privim spre lista participanţilor, mai puternică în acest an decât în oricare dintre cele trei ediţii anterioare, în care turul a fost de categoria 2.1. Cele patru echipe pro-continentale, toate venite din Turul Italiei, au dominat, cum era normal cursa, iar victoria celor de la Southeast a fost una logică. Androni Giocatolli Sidermec a fost cea mai de succes echipă, cu cele trei victorii de etapă, pe când CCC Sprandi a trăit doar prin Davide Rebellin. De la Nippo Vini Fantini s-a remarcat Eduard Grosu şi, poate surprinzător, Nibali. Antonio Nibali. Fratele mult mai celebrului Vicenzo Nibali a animat câteva etape, a fost în evadare… dar cam atât. Echipele continentale şi-a depăşit rareori condiţia, au iniţiat evadări, au dat lupte pentru punctele sprinturilor intermediare, pentru căţărările de pe traseu, dar crema era rezervată „granzilor”.
La capitolul surprize plăcute trebuie plasată şi prima etapă. Gândită ca o luptă a sprinterilor, etapa care s-a încheiat pe unul dintre bulevardele Sibiului ne-a teleportat pentru câteva clipe în atmosfera marilor curse de ciclism ale lumii. Suspans, dramatism, viteză, speranţă, bucurie şi dezamăgire. Toate aceste trăiri au existat la finalul etapei, când Eduard Grosu rata de puţin victoria, dar se îmbrăca în galben. Era primul român care atingea această performanţă, chiar dacă după o zi ciclistul nostru preda şefia cursei viitorului câştigător, Mauro Finetto.
Dacă marele plus al ediţiei 2015 a venit de la prezenţa celor mai în formă rutieri români ai momentului, minusul vine tot din partea ciclismului românesc. Din 2012, Turul Sibiului a fost promovat la categoria 2.1, iar de atunci o singură echipă autohtonă este prezentă an de an în competiţie: Tuşnad Cycling Team. Lipsită de oamenii de bază, naţionala României nu poate emite pretenţii prea mari într-o competiţie de nivelul Turului Sibiului. Mai trist este însă faptul că toată lumea vorbeşte, în diferite medii, despre participarea la Turul Sibiului, dar aproape nimeni nu face nimic concret pentru a mări numărul cicliştilor români din această competiţie. Organizatorii au depus eforturi şi au strâns la start cam tot ceea ce are mai bun ciclismul românesc la ora actuală, dar cei care ar putea schimba situaţia se complac într-o formă de conflict pe care nimeni nu o înţelege. Mulţi se ascund în spatele disensiunilor de la vârful ciclismului şi par a refuza progresul. Desigur, o echipă cu statut continental nu se poate crea peste noapte, dar din 2012 şi până în prezent niciun proiect viabil în acest sens nu a apărut. Scuze se pot găsi, argumente pentru a le demonta de asemenea, cert este doar că echipele româneşti vor privi în continuare de pe margine Turul Sibiului, mare parte din propria lor vină.
Felicitari ciclistilor!:)