1912, ultimul Circuit al Munteniei

Principala competiţie ciclistă organizată pe teritoriul ţării noastre la începutul secolului 20 încerca să se apropie de nivelul marilor competiţii ale vremii, Turul Franţei şi Turul Italiei, chiar dacă resursele ciclismului românesc erau infinit mai reduse. “Circuitului Munteniei” câştiga din ce în ce mai mult în popularitate, spectatori împânzeau traseul, ziariştii care urmăreau carvana erau din ce în ce mai mulţi, iar numărul maşinilor oficiale creştea. Traseul din 1912, în lungime de 815 kilometri, trecea prin zece judeţe, era împărţit în patru etape şi se introduce ziua de pauză.

Etapa 1: Bucureşti – Alexandria – Tr. Măgurele – Caracal
Etapa 2: Caracal – Craiova – Turnu Severin (160 km)
Etapa 3: T. Severin – Baia de Aramă – Tg. Jiu – Rm. Vîlcea
Etapa 4: Rm. Vâlcea – Curtea de Argeş – Piteşti – Bucureşti

Marea noutate a acestei ediţii a fost modul în care s-a alcătuit clasamentul. S-a renunţat la însumarea timpilor obţinuţi, trecându-se la sistemul de acordare a unor puncte, la finalul etapelor sau semi-etapelor (în total de 12): „acesta va fi numărul de ordine în care vor sosi la zisele etape fiecare concurent”, scria în regulamentul cursei. La start s-au aliniat 23 de sportivi, deşi numărul celor înscrişi era de 32. La capătul etapei a doua, doar 16 ciclişti se mai aflau în cursă.
Încă din prima etapă, Nicolae Crihălmeanu (foto) îşi începe dominaţia şi se va instala în fruntea clasamentului, poziţie pe care nu o va mai ceda până la final. De-a lungul competiţiei, Crihălmeanu, muncitor ceferist, a acumulat 23 de puncte, ocupând de şapte ori locul 1, de două ori locul 2, de două ori locul 3 şi o dată locul 4 (ultima etapă). Crihălmeanu avea să câştige această ultimă etapă, la o distanţă confortabilă faţă de ceilalţi adversari. Clasamentul final se prezenta astfel:
1. Crihălmeanu 23p
2. C. Bulfon 32p
3. Salla Mario 36
4.N. Niculescu 45
5. Marin Stoicescu 72
6. G. Ionescu
7. Luzzi Maravan
8. Scarlat Oprescu
9. N. Simionescu
10. Andrei Athanasiu
11. Ion Constantinescu

Despre cursă, presa vremii a scris materiale ample, dar marea lor majoritatea erau descrieri literare, care vorbeau prea puţin despre desfăşurarea competiţiei propriu-zise. Vă prezentăm câteva fragmente apărute în ziarele şi revistele vremii:

– Ziarul Dimineaţa scria despre incident petrecut în prima etapă: „o mică învălmăşeală cu câteva căderi la un pod, provocate de ieşirea unui convoi de ţigani”,

Revista Automobilă: „invincibilul Crihălmeanu, înţeles cu ceilalţi protagonişti, îl lasă pe Salla Mario să fugă din pluton, să ia un sfert de oră avans şi gramofonul oferit de fostul ciclist, faimosul E.A. Pucher”. Era una dintre ultimele etape, iar Crihălmeanu avea un punctaj foarte mare.

Ilustraţia Română: „Al treilea Circuit al Munteniei este sfârşit şi încă printr-un succes din cele mai mari. Ce valorează această cursă de turism din punct de vedere general? Foarte mult: numărul crescând al înscrişilor o dovedeşte (…) este cursa care cată să se termine cu o luptă deschisă. Şi la noi, ca şi în Franţa, concurenţii mai puţin rezistenţi sunt eliminaţi, pe măsura desfăşurării cursei şi a trecerii ei prin diferite varietăţi de teren (…) e un efort sportiv care cere o mare dovadă de curaj şi o cheltuială considerabilă de forţă fizică. Trebuie atleţi noi pentru a trece, propriu-zis, pe deasupra unor obstacole ca regiunea Baia de Aramă – Rm. Vâlcea… Am întâlnit în aceste ţinuturi ciclişti localnici – băieţi şi fete – care priveau cu bucurie amestecată cu invidie şi cu nădejdea că şi ei înşişi, care bat zilnic aceste drumuri, ar putea să lege restul circuitului la sforţările încercărilor lui obişnuite şi să aibă astfel un sorţiu mai mult la isbânda frumosului concurs”

Circuitul ciclist al României

Programat pentru anul 1913, această competiţie avea valenţele unui unui adevărat tur ciclist. A fost stabilită o rută de aproximativ 1.000 de kilometri, Bucureşti – Târgovişte – Ploieşti – Vaslui – Iaşi – Piatra Neamţ – Bacău – Oneşti – Adjud – Focşani – Ploieşti – Bucureşti. iar la start se aşteptau 50 de ciclişti. Dar anul 1913, cu campania sa electorală, a făcut imposibilă desfăşurarea acestei curse. Amânată un an, competiţia a fost iniţial scurtată, pentru ca apoi să fie anulată. Primul război mondial stătea să înceapă, astfel că sportul cu pedale îşi pierde, în România, competiţia supremă.

Pentru realizarea articolelor referitoare la Circuitul Munteniei au fost folosite informații din cartea “Așii pedalei”, autori: Ilie Goga, Emil Iencec.

Săptămâna viitoare, www.ciclism.ireporter.ro vă va prezenta ediția 1936 a Turului României, cu imagini inedite surprinse de fotografii vremii.