Etna, vulcanul stins!

Etapa de duminică din Turul Italiei 2011, a 9-a, se anunţă a fi prima în care spectacolul va fi desăvârşit. Cicliştii din Turul Italiei vor urca de două ori muntele Etna, prima dată dinspre Linguaglossa, apoi dinspre Aceriale, pentru ca finalul să fie la mare altitudine, 1892 de metri, în plină căţărare, la Rifugio Sapienza. “Sperăm că Etna ne va oferi ceva remarcabil şi probabil aşa se va întâmpla”, spune directorul Turului, Angelo Zomegnan în programul oficial al competiţiei. Ziua va fi una specială pentru întreaga Sicilie, crede Zomegnan, mai ales că este ziua în care insula ăşi sărbătoreşte autonomia. “Toată lumea aşteaptă o căldură înăbuşitoare, dar, după cum ne-au spus localnicii, în fiecare zi există un norişor pe cer, care schimbă condiţiile la fiecare oră”, a caracterizat în continuare Zomegnan etapa de duminică.
Organizatorii întâmpină ceva probleme legate de ascensiunea pe Etna, după ce miercuri noapte vulcanul a erupt. Timp de patru ore din crater a curs lavă, dar Zomegnan a dat asigurări că totul este sub control, iar etapa se poate desfăşura în condiţii normale.

Prima apariţie a Muntelui Etna în calendarul Turului Italiei datează din 1967. De atunci, faimosul vulcan şi-a mai făcut apariţia o singură dată pe traseu, în 1989. Deci, în acest an, Etna se aşează pentru a treia oară în calea cicliştilor. Iniţiativa de a introduce Etna în Turul Italiei i-a aparţinut legendarului director al Il Giro, Vicenzo Torriani. Acesta a dorit să sărbătorească a 50-a ediţie a Turului cu o vizită în Sicilia, pe un vulcan care la acel moment era în plină erupţie. Bruno Raschi, jurnalist la “Gazzetta dello Sport”, scria despre această etapă, printre altele, la 27 mai 1967:

“Toată lumea anticipa că marii favoriţi ai turului îşi vor face cunoscute intenţiile pe Muntele Etna. Acestea nu au dat atenţie nici strigătelor mulţimii, nici vulcanului în erupere, nici razelor de soare ce se iveau din fumul gros.
Dorind să trecem cât mai repede la concluzii, trebuie să scriem că cicliştii, în special cei care doreau să continue competiția, aveau nevoie de o singură scuză. Iar aceasta a fost vântul care a înconjurat muntele, pentru a deveni, cu cât se înainta mai sus, aproape o barieră naturală prohibitivă. Este suficient să spunem că vântul i-a obligat pe organizatori să renunţa la bannerele obisnuite care anunţau ultimul kilometru şi sosirea. Să lăsăm aceste circumstanţe să fie punctul nostru de pornire pentru o analiză a unei curse care, în opinia noastră, a oferit primul episod negativ din Il Giro. Etna, cu uriaşele sale întinderi de lavă, ar fi fost locul potrivit pentru o înmormântare”.

Mai trebuie amintit faptul că prima etapă pe Etna i-a revenit lui Franco Bitossi, în vreme ce Turul Italiei din 1967 a fost câştigat de Felice Gimondi.

Foto: velowolf.blogspot.com